Promovat ca „copacul-minune” cu creștere rapidă și potențial de profit uriaș, Paulownia a atras mii de investitori în România. Totuși, după un deceniu de la înființarea plantațiilor, realitatea devine dureroasă: vânzarea lemnului este aproape imposibilă, iar profiturile promise rămân de domeniul fanteziei. Fermierii care au avut încredere în acest „miracol agricol” se confruntă acum cu piața blocată, lipsa cumpărătorilor și dezamăgirea față de promisiunile făcute de vânzătorii de material săditor.
Acest articol prezintă experiența lui Cătălin Sîrghe, un fermier din județul Galați, care, după 10 ani de la plantarea primului său hectar de Paulownia, încă așteaptă să culeagă beneficiile investiției. Povestea sa reflectă dificultățile întâlnite de mulți alții care s-au lăsat convinși de reclama unui copac care, deși promițător, s-a dovedit o alegere riscantă.
Paulownia, copacul-minune sau țeapă agricolă?
În urmă cu 10 ani, Paulownia era promovat în România ca o cultură revoluționară. Creșterea rapidă, lemnul de calitate superioară și promisiunile vânzătorilor de răsaduri au atras mii de fermieri și investitori. Materialele publicitare sugerau că Paulownia poate aduce profituri de zece ori mai mari decât investiția inițială, făcând din această cultură o oportunitate aparent sigură.
Totuși, realitatea a fost diferită. După ani de muncă, fermierii descoperă că nu există o piață solidă pentru lemnul de Paulownia în România. Lipsa fabricilor interesate de acest lemn, inexistența unor rețele de procesare și sprijinul limitat din partea celor care au vândut răsadurile au transformat o promisiune într-un coșmar pentru mulți.
Cătălin Sîrghe: 10 ani de investiții, fără profituri
Cătălin Sîrghe, un fermier din Tecuci, județul Galați, a decis în 2014 să investească economiile adunate muncind în Italia într-o plantație de Paulownia. Cu speranța că va construi o afacere sustenabilă pe termen lung, a început cu un hectar, iar în anul următor a extins plantația cu încă două hectare. Materialele săditoare au fost achiziționate de la două companii diferite, ambele promițând sprijin în valorificarea lemnului.
Primul hectar l-a costat 3.500 de euro, la un preț de 5 euro per plantă. Ulterior, a plătit 3,50 euro pe plantă pentru extinderea cu alte două hectare. Deși copacii au crescut și plantațiile sunt bine întreținute, fermierul gălățean nu a reușit să valorifice lemnul.
„Nu am cui să vând. Cei care au promis că mă vor ajuta cu valorificarea ori nu mai răspund la telefon, ori s-au reprofilat pe alte afaceri. Eu am rămas cu copacii și cu investiția, iar ei au dispărut”, spune Cătălin Sîrghe.
De ce nu funcționează Paulownia ca plantație profesională în România?
Problemele cu Paulownia în România sunt multiple și complexe. Deși copacul are proprietăți remarcabile și poate fi utilizat în diverse industrii, câteva bariere principale limitează succesul plantațiilor:
1. Lipsa unei piețe de desfacere
Nu există cumpărători care să ofere prețuri competitive pentru lemnul de Paulownia. Fabricile de procesare sunt aproape inexistente, iar lemnul nu este suficient de cunoscut pe piață pentru a atrage interesul cumpărătorilor.
2. Costuri mari de întreținere
Paulownia necesită investiții semnificative în irigații, tratamente fitosanitare și manoperă. În special în primii trei ani, copacii sunt sensibili la boli și dăunători, necesitând tratamente anuale pentru a preveni pierderile.
3. Promisiuni false ale vânzătorilor de răsaduri
Mulți dintre cei care au vândut material săditor au părăsit piața sau nu mai oferă sprijin fermierilor. Aceștia au încasat profiturile, lăsând fermierii să se descurce singuri.
4. Condiții climatice nefavorabile
Deși Paulownia se dezvoltă rapid în primii ani, seceta extremă din ultimele sezoane a afectat serios culturile, în ciuda sistemelor de irigații.
Investițiile necesare pentru o plantație de Paulownia
Investițiile inițiale pentru înființarea unei plantații de Paulownia sunt semnificative, incluzând:
- Material săditor: 3.500–5.000 euro pe hectar, în funcție de soi.
- Sistem de irigații: peste 1.000 euro, mai ales pentru zonele afectate de secetă.
- Pregătirea terenului și manopera: costuri suplimentare pentru săparea gropilor, plantare și întreținere.
- Tratamente fitosanitare: aplicate anual în primii 3–4 ani pentru combaterea bolilor și dăunătorilor.
Chiar și cu toate aceste investiții, fermierii se confruntă cu provocări în atingerea dimensiunilor optime pentru exploatarea lemnului.
Pot fi găsite alternative pentru valorificarea lemnului de Paulownia?
Deși piața pentru lemnul de Paulownia în România este aproape inexistentă, există câteva alternative care ar putea ajuta fermierii să recupereze o parte din investiții:
- Producția de brichete de rumeguș: Crengile tăiate pot fi transformate în rumeguș, care poate fi folosit pentru brichete sau peleți.
- Folosirea lemnului în agricultură: Copacii mai subțiri pot fi utilizați ca stâlpi pentru solarii sau alte construcții agricole.
- Industria funerară: Paulownia, fiind un lemn ușor, ar putea fi folosit pentru producția de sicrie, dacă ar exista fabrici dedicate.
Concluzie: Lecții învățate de fermierii de Paulownia
Experiența lui Cătălin Sîrghe și a altor fermieri demonstrează că Paulownia, deși are potențial, rămâne o cultură riscantă în România. Lipsa unei piețe de desfacere, investițiile mari și promisiunile nerealiste ale vânzătorilor de răsaduri au transformat „copacul-minune” într-o povară financiară pentru mulți.
Pentru fermierii care doresc să încerce această cultură, este esențial să analizeze în detaliu piața, să caute parteneri serioși și să ia în calcul riscurile implicate. În caz contrar, Paulownia va rămâne doar o altă dezamăgire în agricultura românească.
Buna ziua! Ne intereseaza contactul dl. Cătălin Sîrghe, avem si noi o plantatie de Paulownia de 56 ha si am dori sa colaboram cu dansul. Ne puteti ajuta in acest sens?
Buna ziua doamna sau domnisoara Roxana, din pacate nu detinem datele de contact ale dl-ui Cătălin Sîrghe. Cel mai probabil il puteti gasi pe Facebook.